Şcoala – leagănul sărăciei noastre
Care este statutul tau, cititorule? Angajat? Elev? Student? Antreprenor?
Nu in zadar dau aceasta intrebare, caci in dependenta de acest fapt ma astept la o reactie diferita…
Dar, oricare nu ar fi statutul, eu ideea o voi relata, caci e una mult prea duruta, iar cei ce ar dori sa o spuna nu stiu cum si cind sa o faca. Eu am posibilitate, datorita Clubului IDEA, pentru care tin sa le multumesc.
Ce inseamna “ scoala “(gimnaziu, liceu, facultate, masterate etc) astazi la noi in republica ?
Inseamna desigur multa carte, multe cunostinte, multa informatie si din diferite domenii. Suntem informati in toate domeniile si aspectele vietii. Intrebare: Obtinem rezultatul dorit?
In urma participarii in calitate de trainer la proiectul”Leader School”, organizat de Asociatia Obsteasca “PROPLUS” , in cadrul mai multor licee din Chisinau, am depistat urmatoarele:
- ”Scop” pentru majoritatea tinerilor inseamna “sa dau tezele cu bine; sa dau BAC-ul pe 10; sa intru la facultate la buget; sa merg la mare”.
- Fiecare copil are cel putin 2 variante de: “Ce o sa devin eu cind voi fi mare”. Prima este ceea ce isi doreste el si cea de a doua este cea ce doresc parintii, rudele, cunoscutii el sa devina, cea de a doua varianta fiind defapt primordiala in majoritatea cazurilor.
Fiecare din noi cindva a ajuns la o perioada cind eram intrebati sau indrumati la capitolul: cine o sa fim, ce o sa devenim? Problema grava apare atunci cind, intilnind un prieten dupa absolvirea facultatii de Drept sau Relatii internationale si el zice:
-Merg sa fac o a doua facultate. Il intreb: De ce? Nu iti ajunge una?
-Pai, defapt, toata viata mi-am dorit sa fiu un jurnalist, un prezentator de stiri, dar…
-Dar ce?, intervin eu…
-Dar parintii mi-au zis ca “trebuie sa faci o facultate serioasa, sa ai o profesie buna… Da prezentator de stiri, ce fel de profesie e? Asta nu e serios!”
Iata 4 aspecte ce vor permite ca, dupa intelegerea lor, lucrurile sa poata fi privite diferit, indiferent de statutul pe care il aveti la moment:
1.Epoca industriala vs Epoca informationala
Astazi traim intr-o lume a informatiei, lume in care totul se decide in citeva clipe, timpuri in care bogati oamenii devin datorita unei informatii auzite si utilizate la timpul potrivit.
Ce avem la capitolul “studii”? Avem aceleasi materiale de zeci de ani, inca din era industriala, avem aceeasi ideologie si aceeasi profesori… Unde e problema, o sa intrebati? Astazi nu mai sunt, ca pe timpuri, fabrici si uzine ce ii asteapta pe cei 20.000 de ingineri, tineri absolventi, sa paseasca pragul primului loc de munca ca fiecare sa isi ocupe postul si sa isi munceasca cei 40 de ani. Ce facem noi astazi cu cei 20.000 de juristi, caci robotii ne-au luat locul si e nevoie doar de 2 ingineri tehnicieni…? Corect, plecam peste hotare la munca, fie ne reprofilam.
2.Informatia in lume SE DUBLEAZA odata la 18 luni!
Incercati sa va imaginati ca cititi o carte si cind ati ajuns la sfirsit realizati ca ati citit doar un sfert. Si iara cititi si cind ajungeti la sfirsit aceeasi poveste… Si tot asa… Asta ar insemna ca la absolvirea facultatii noi cunoastem doar 25 % din necesarul de 100%. Astazi suntem in situatia in care, nu mai e atit de important sa cunosti informatia cit e important sa stii de unde sa o gasesti, dar si mai nou e ca din cea gasita informatie sa mai si poti filtra/selecta strict ceea ce este necesar.
Deci, cit de bun nu ar fi sistemul de invatamint, toata informatia 100% oricum nu va putea fi transmisa pina la destinatari.
3.Lipsa in institutiile de invatamint(in marea majoritate) a orelor facultative in domenii cum ar fi: Arta oratorica, Debate, Educatie financiara, Antreprenoriat. Aceasta duce la faptul ca marea majoritatea a studentilor merg la facultate neavind nici cea mai vaga idee “cu ce se maninca” profesia lor, ce va fi necesar sa faca si pina unde ar putea ajunge cu ajutorul ei. Tot mai des la angajare auzim de la angajator cuvinte de genu: Uita tot ce ai stiut, aici e altfel decit in carti… Si se incepe o noua etapa de instruire, care adesea atit de mult difera de ceea ce am studia cei 3-5 ani.
4.Starea materiala nefavorabila in rindurile familiilor cu abiturienti, motiv pentru care parintii se bucura cind copilul lor este acceptat la orice facultate, important fiind ca e la buget. Nu conteaza ca a urit toata viata fizica sau chimia, acum e profesor de chimie in devenire… Nu conteaza ca toata viata a visat sa devina jurist sau prezentatoare, acum e agronom in devenire…
Solutii:
- Permiteti-le copiilor sa devina cei ce au visat! Ei vor deveni oricum, dar le va ocupa mai mult timp… Sau poate nu vor deveni nicicind si toata viata se vor plinge de jobul pe care il urasc.
- Important e astazi principiul din jurisprudenta: Nu e neaparat sa cunosti totul, trebuie sa stii unde poti gasi ceea de ce ai nevoie.
- Reducerea orelor de biologie, fizica, istorie sau chimie, matematica sau geografie cu 10% nici nu se va simti pe fonul la ceea ce ar putea afla util acei elevi si studenti de la specealistii in domeniul pe care l-au ales, sau il vor alege. De ce sa nu mearga acolo unde vor munci, sa pipaie, sa vada si sa auda ceea ce este acolo, pe viu? In fiecare scoala poate sa vina cite un om de succes din orice domeniu si sa le povesteasca acelor tineri cum a juns acolo. Prin aceasta vor economisi bani si ani ce nu se mai intorc!
- Facultatea nu e o moda ci o necesitate. Daca doresc sa devin jurist sau bucatar, voi merge sa fac juridica sau culinarie si e o absurditate sa dau 5 ani din viata mea pentru limbi straine daca nu le plac si doar din motivul ca erau locuri la buget.
Parinti, tineti minte: copiii inca mai au vise!
Copii, nu uitati: a doua facultate si, de fapt cea visata, o veti achita oricum si cu bani proprii, dar cea mai mare cheltuiala e TIMPUL, pentru ca el nu are pret!
Visati, Actionati si Savurati!
Alexandru Bordea

Sunt elev. Trebuie să decid singur ce vreau să fac mai departe, iar părinţii au acceptat cam tot ce am propus până acum (asta îmi place la ei).
Nicule, trebuie sa fii mindru de asa parinti!
Parintii nu se aleg, deaceea ii iubim asa cum sint, la toti diferi dar la fel de iubiti!
Domnule Alexandru, principiul amintit sub numarul 2 nu-i din jurisprudenta ci din pedagogia moderna,si-i aplicabil in orce domeniu. Si problema care va doare , nu-i de fapt problema.
problema cea mai acuta in tara noastra este una de natura morala. A cam disparut educatia adevarata, acea din familie. Copii au nevoie de modele, de exemple vii de prezenta umana veritabila , care e cam inexistenta, atat in familii, cat si in scoli..
MArin, merci de precizare!;)
Si de problema de natura morala…, am simtit-o nu de prin carti…, stiu ce inseamna asta sa traiesti fara parinti.
D-nu Alexandru, m’a impresionat foarte mult articolul d-vastra, si daca sincer probabil am luat cu mult mai mult din el decit in ultimile 3 zile la universitate. Am primit o doza de incredere in mine, si putin mi’am revenit de la ritmul acesta invechit de predare la facultati.
Eu invat la ASEM facultate Rel. Economice Inter., singur mi’am ales facultate si imi place mult ceea as putea face datorita ei, dar apare un gol mare, informatia predata e invechita si metoda e inutila… lucreu care ma intristeaza foarte mult
aha…da, da…
sigur…si nu mai stiu forme de a fi deacord cu autorul!
Bine, sa presupunem ca parintii nu ne-au tinut de mineca niciodata, ca ti-ai ales singur facultatea, iar dupa ce ai finisat studiile nu prea ai unde sa mergi sa aplici cele invatate…oricum trebuie sa pupi in fund pe cineva ca sa te ajute cu un job normal, sau pleci peste hotare, ca aici cu leafa de INCEPATOR de 1200 lei nu prea ai perspective. Nu e problema in a 2 a facultate e problema mereu in bani. Eu de exemplu am finisat colegiul dupa clasa 9 + 4 ani, in domeniul contabilitatii…si?cine e gata sa te ia la lucru cu ai tai 19 ani??plus la toate ca se considera studii incomplete…si desigur am mers la facultate unde acei 3 ani iarasi nu se pun la socoteala, trebuie si masterat…ap sigur dupa 7 ani de invatamint, practic superior, deja ti-e lehamete si mai trebuie sa te gindessti si de unde sa mai iai niste bani…
La noi in Republica sistemul e de rahat, au introdus sisteme noi de invatamint fara ca sa creeze conditii…cit poti sa inveti?de exemplu la jurnalism?ce fac eu acolo?se arata la televizor cumva?iaka Gonta, Terentiev, si restul prezentatorilor au facut fcultate silnica ca sa ajunga unde sunt?sau a fost cineva care le-a intins o mina MARE de ajutor si acum lucreaza la privat. Majoritatea pleaca peste hotare pentru ca sunt dezamagiti de cele ce vad, in plus cauta ceva frumos sa vada cu ochii si sa mai cistige bani!
Ok… tu esti bravo ca te gindesti si incerci sa faci si un policy advise pe linga faptul ca insinuezi: “You’ll be more productive if you study what you want”… I don’t agree with your policies so far (de reducere a obiectelor de mate si de science)…Tu cind propui ceva de genul asta, te bazezi pe oarecare studii sau cum? ce referinte folosesti cind dai policy advise, sau pur si simplu iti exprimi toate gindurile care iti par tie plauzibile?
Sunt deacord sa inveti ceea ce-ti place, dar e foarte complicat sa detrmini care e procesul de modelare cognitiva care determina placerea de a studia un obiect sau altul. Tu pur si simplu tratezi aceasta “dorinta” a unui elev ca ceva EXOGEN! that’s epic fail! din 2001 OECD bate policy makers la cap sa nu faca aceasta greseala! De aia ei si cheltuie milioane de dolari p/u a administra the PISA programme. http://www.pisa.oecd.org
Conteaza ce inveti!
2. Nu sunt deacord cu reducerea a 10% din programul de matematica, chimie, informatica precum mentionezi tu… De ce? citeste spre exemplu un paper de Hanushek “Schooling, labor-force quality, and the growth of nations” concluzia e foarte simpla in caz ca nu esti initiat in Economics: math scores matter for economic growth. Alte studii deasemenea confirma.
Daca deja e cunoscut cit de cit care profesii determina cresterea economica si care nu (spre exemplu compara produsul adaugat de un ingineri si de un teolog)
TU incearaca si spune-mi mai bine cum crezi CE DERETMINA ca unor elevi le place Matematica si altora le place Muzica spre exemplu??? Si de ce unora la place sa invete chimia dar altora NU.