Clubul IDEA

O modalitate de a ne face o părere despre costul sărăciei în Republica Moldova este prin prisma faptului că pentru a obţine acelaşi bun care se vinde şi în alte ţări un moldovean trebuie să lucreze mai mult timp. În acest sens, UBS a combinat indicele Big Mac cu veniturile populaţiei din diverse oraşe şi a obţinut un indicator sintetic nou – câte minute trebuie să lucreze un moscovit, unui newyorkez sau un bucureştean pentru ca să-şi poată permite un Big Mac? A adăugat acestor statistici preţurile la pâine, orez şi la iPod Nano de 8 GB şi a produs un clasament destul de sugestiv.

Am adăugat acestor date, informaţia privind preţul unui Big Mac, unui kilogram de pâine, unui kilogram de orez şi a unui iPod Nano de 8 GB la Chişinău şi am realizat că un chişinăuean trebuie să lucreze de 7 ori mai mult decât un newyorkez pentru a-şi cumpăra un hamburger identic şi de 5 ori decât un moscovit. În schimb locuitorul de capitala keniană va lucra şi mai mult decât moldoveanul pentru a obţine acelaşi lucru.

În privinţa preţului la pâine, moldovenii sunt cât de cât avantajaţi. Un newyorkez oricum o va obţine în mai puţin timp decât un moldovean, în schimb în comparaţie cu moscoviţii, bucrureştenii, pekinezeii, etc. suntem bine sau chiar foarte bine. Aproximativ acelaşi lucru se poate spune despre accesibilitatea preţurilor la orez.

Nici în privinţa preţurillor la iPoduri nu suntem diferiţi de o ţară în curs de dezvoltare. New York este un lider evident căci pe piaţa lor un iPod nano este uzat moral în comparaţie cu cel care se vinde la Chişinău.

Lăsând la o parte comparaţiile internaţionale, am fost curios să aflu care sunt discrepanţele în interiorul ţării. Din păcate, nu am dat de urmă informaţiei privind preţurile la pâine şi orez în fiecare raion în parte, intuiesc că există diferenţe majore. Prin urmare, analiza pe care o propun atenţiei are acest mic defect. În privinţa la Big Mac sau iPod nano, sunt cu “inima împăcată” – pentru a le procura populaţia din provincie va fi nevoită să se deplaseze în capitală.

Dar diferenţele sunt atât de mari încât micile carenţe metodologice trec neobservate. Un locuitor din Şoldăneşti va trebui să lucreze de două ori mai mult (!!!) decât un chişinăuean pentru a-şi satisface pofta de hamburgeri. Privită sub acest aspect avem imaginea tristă a disparităţii regionale şi veritabila hartă a sărăciei.