Stilurile de lucru ale greierului şi furnicii
A existat o vreme când am ocupat o poziţie managerială. Nu pretind că dispun de calităţile necesare pentru rolul de lider de facto, dar am fost în poziţia de lider de jure, adică conform regulamentului. Am avut 60 de subalterni. Majoritatea mă mai salută. 
Să intru în rolul de lider nu a fost uşor, dar a mers şi, pe măsură ce mă acomodam, la acest rol, am descoperit câteva trucuri importante. Cel mai relevant a fost să aflu că oamenii sunt diferiţi, inclusiv în maniera de a-şi îndeplini sarcinile de serviciu. Nu râdeţi, perspectiva unui subaltern (a mea la o anumită etapă) a fost că toţi sunt mai mult sau mai puţin la fel: echilibru rezonabil între discuţii la cafea şi muncă entuziastă.
În realitate, am descoperit că în muncă există Greieri – persoane creative şi eficiente (atunci când sunt entuziasmaţi de lucru) şi Furnici – persoane care cunosc dedesubtul fiecărui detaliu tehnic şi cărora puţin le pasă de chestiunile ce ţin de strategie. Ţin să menţionez că aici mă disociez de fabula lui Esop introdusă în literatura română de Donici unde Greierul este sinonimul omului petrecăreţ şi nepăsător. Vorbim doar de “greierii buni” .
Într-o postare recentă, Tony Morgan (TM) face cunoscută metoda de a conduce oamenii creativi. Mă subscriu întocmai. La cele spuse de el ai adaug propriile obiservaţii precum şi metoda de a conduce bunii executori (SH). Ambele metode le-am învăţat făcând (learning by doing).
|
Greierii |
Furnicile |
| TM#1: Spune-le ce să facă, nu le spune cum să facă. O, da! Cel mai teribil lucru este să te aştepţi de la o persoană creativă să-ţi urmeze instrucţiunile. Spune-le să facă un speech şi zi-le ce să menţioneze în el. Să vezi ce rahat o să primeşti. Omul creativ efectiv nu înţelege ce vrei de la el, din moment ce tu ştii totul. Deci, dă-le o idee clară despre obiectiv şi lasă-i să improvizeze. Vei fi surprins. | SH#1: Spune-le cum să facă, nu-i nebuni cu strategia. Cu bunii executori e pe dos: dacă le vorbeşti despre filozofie, se uită pătrat la tine. Dau din cap că au înţeles, iar în realitate o să o de-a în bară, căci le lipsesc detaliile pentru a putea aborda subiectul. Dacă nu le dai instrucţiuni foarte clare, o să răstoarne masa trăgând de marginea saltelei. |
| TM#2: Dacă vrei contribuţia lor, va trebui să le-o ceri. Oamenii ăștia sunt lenoşi, dar într-un sens anume. Iniţiativa nu este punctul lor forte. Nu te aştepta să ridice mâna la şedinţă şi să declare sus şi tare că vor să se ocupe de asta. Ei vor să se joace şi să genereze idei, de aceea, nu fi laş – cere-le să facă ceea ce trebuie să facă. | SH#2: Nu-ţi fă probleme, subalternii se pricep. Partea frumoasă cu oamenii necreativi, este că sistemul pus la punct lucrează fără intervenţia ta. Executorii îşi i-au rolul în serios. Odată ce ai parcurs un drum cu succes ţinându-i de mănuţă, ei îl vor parcurge de mii de ori singuri fără să de-a greş. Iar tu te vei ocupa de alte lucruri. |
| TM#3: Dacă le-o ceri, mai bine să o foloseşti. Oamenii creativi au impertinenţa să se supere dacă au lucrat degeaba. Scuteşte-i de justificări. Spune-le că chestia asta va fi super-utilă din moment ce se va produce cutare sau cutare lucru. | SH#3: Cere câteva opţiuni. Se pare că Executorii se blochează rău atunci când au de-a face cu incertitudine. Ei ar veni la tine să te întrebe pe ce cale s-o ia însă tu eşti ocupat şi lucrul stă pe loc. Spune-le din start că opţiunile sunt OK. Vei alege una şi chiar dacă subalternul a muncit aproape tot atâta pentru a le duce la capăt pe celelalte, el va fi satisfăcut că ceva a mers. |
| TM#4: Ţine minte că ei se ataşează emoţional de produsul muncii lor. Oamenii creativi sunt geloşi. Dacă le spui pe şleau că munca e un rahat, vor căuta să demonstreze că rahat eşti de fapt chiar tu căci nu ştii să apreciezi adevărata valoare. Vei ajunge într-o situaţie jenantă când în loc să discuţi munca, vei fi nevoit să discuţi condiţiile de muncă. Fii mai tacticos, nu ofensa pe degeaba. | SH#4: Ţine minte că ei se ataşează emoţional de rolul lor în colectiv. Cel mai penibil lucru pentru un executor e să stea fără lucru. Ei vor reacţiona bolnăvicios la remarcile colegilor. E important să rămână pe rol oricât de insignifiantă ar fi munca pe care o execută. |
| TM#5: E bine să le fixezi un termen limită, dar fii rezonabil. Deseori, oamenii creativi se aleg cu o sarcină specială pe care nu oricine o poate scoate la capăt. Abordarea ei necesită o perioadă de timp în care omul nostru o să contemple sarcina şi alta în care o să lucreze frenetic. | SH#5: Termenul limită nu este o problemă relevantă. Executorul lucrează ca furnica. Dacă îi dai să facă ceva, se va ocupa imediat de acest lucru şi nu se va opri până nu îl va termina. Dar, atenţie! Dacă îi dai sarcini noi, el va vrea să le reuşească pe toate şi la un moment va ieşi din funcţiune. Fii rezonabil, monitorizează ce sarcini are omul. |
| TM#6: Nu încerca să-i cumperi pe bani – ei aşteaptă lauda. Remunerarea nu va face miracolul de al scula din pat pe omul creativ. Fiindcă trebuie să-ţi remunerezi oamenii (ca să nu ţi-i fure adversarii) e mai bine să o faci cu o primă pentru merite speciale. Un adaos la salariu va fi întâmpinat cu răceală, în timp ce prima va fi înţeleasă ca o recunoştinţă pentru lucrul bine făcut. | SH#6: Lauda e nocivă. Executorii lăudaţi încep să aibă tot felul de idei despre faptul că sunt cei mai buni şi că trebuie să fie promovaţi. Sau că au o relaţie specială cu tine. Pe de altă parte ei acceptă critica constructivă şi tratează cu seriozitate comentariile tale. |
| TM#7: Se plictisesc repede, dacă îi prinzi în lucruri rutinare. Asta e un lucru învăţat pe de rost, nu le mai suscită interesul. Problema nu este că trebuie să-i distrezi, problema e că vor începe să facă greşeli stupide. Genul de lucru sub formă de proiect este mai captivant pentru ei, decât funcţiile de serviciu. | SH#7: Se stresează, dacă îi copleșești cu sarcini noi. Executorii sunt foarte tehnici şi cunosc toate dedesubturile problemei. Pentru ei e OK să fie în rutină, fiindcă rutina nu li se pare niciodată aceiaşi. |
| TM#8: Sunt capabili să genereze idei noi, dar le este frică de detalii. Oamenii creativi pot să susţină un argument într-un mod convingător, însă când vine vorba de implementare – aici ai tot felul de probleme. | SH#8: Văd o grămadă de probleme legate de implementarea ideilor noi. Lucrul acest deseori e o piedică, fiindcă bunii executori sunt infatuaţi de sistemul existent; îl cunosc pe dinafară şi le este greu să judece outside the box. În schimb, sunt cu picioarele pe pământ fiind capabili să producă precizări şi corectări valabile la noul propus. |
| TM#9: Au nevoie de un anturaj creativ şi participativ. Nu-i poţi ţine în cuşcă; nu le poţi cere să respecte întocmai un program, dar e dispus să lucreze până şi 24 de ore dacă e pe fază. Îi place să umble cu cafeaua prin birouri în căutarea valului creativ. | SH#9: Văd o grămadă de probleme legate de implementarea ideilor noi. Au nevoie de linişte ca să se concentreze, nu le place să fie sustraşi de la muncă, nu sunt dispuşi să lucreze peste orele de program. |
| TM#10: Trebuie să le fixezi limite, însă ei au nevoie să simtă libertatea. Limitele trebuie să le perceapă ca pe nişte principii fundamentale despre care sunt avizaţi aprioric. Sunt dispuşi să le interpreteze în felul său, aşa că – atenţie. | SH#10: Au nevoie de reguli şi consideră că libertatea e o sursă de incertitudine. Libertatea pentru bunul executor este totuna cu anarhia. Totul li se pare arbitrar şi nerelevant. Executorii iubesc disciplina şi acest lucru este important într-o echipă, mai ales când produsul final depinde de mai mulţi actori şi nu de unul singur. |
Cam astea sunt lucrurile pe care le-am descoperit intuitiv. Există greieri şi există furnici şi fiecare se face eficient în felul său. Este un mit care circulă că în anumite profesii este nevoie de greieri, iar în altele – de furnici. Succesul unui proiect depinde de combinarea dintre cele două. Nişte greieri din sfera marketing-ului vor produce slogane minunate şi vor falimenta din cauza că nu vor avea chef să gestioneze un proces de la A la Z. În acelaşi timp, furnicile vor bătători cărările cunoscute la infinit indiferent dacă cărările respective nu duc nicăieri (sau duc spre faliment ceea ce e grav). Deci, e nevoie ca greierii să coopereze cu furnicile fără a se încâlci între ei.
Mai e un lucru de spus: pe oameni nu stă scris cu litere măşcate de tipar – „GREIER” sau „FURNICĂ”. Este rolul liderului să intuiască cine la ce se pricepe mai mult.
Succese!
Super abordare, mi-a placut tare mult! In functie de cele 2 “specii” abordezi mai departe politica motivationala cea mai adecvata.
Si crezi ca intr-adevar putem imparti oamenii in 2 cateogii: greieri si furnici?
S-ar putea ca un om sa aiba din ambele caracteristici, sau acestea sa se mainfeste periodic…
Eu m-am regasit in ambele
propun să discutăm la Clubul IDEA acest concept. Foarte probabil că sunt şi bondari (şefi deobicei) şi alte insecte
Articolul e foarte reuşit, m-am regăsit în calitatea de Greier
Eu una nu cred ca oamenii sunt fie albi, fie negri, la fel si impartirea aceasta nu se aplica tuturor si aproape nimeni nu are caracteristici doar de greiere sau doar de furnica. Dar in majoritatea cazurilor persoanele manifesta mai mult trasaturi ale uneia din cele doua categorii. La fel putem discuta si despre teoria X si Y a motivarii, si ea propune doua modele antagonice. Nu inseamna ca fiecare poate fi motivat doar in stilul x sau doar in stilul y, dar clasificarea ajuta la impartirea in doua modele diametral opuse.
@Adfreud
În două, trei sau atâtea de câte avem nevoie pentru a face ca o relație să funcționeze. Desigur că într-o generalizare se pierd anumite trăsături individuale, dar zi-mi, te rog, care ar fi utilitatea faptului ca un șef să te știe greier în anumite circumstanțe și furnică în altele? Adică cum? De fiecare dată când te abordează cu o sarcină să se dea cu întrebarea cine-o fi omul ăsta în momentul de față? (Îmi permit să te tutuiesc, deși nu mă refer la tine concret; poate ești chiar șefu’).
În tot cazul, nu împart oamenii în 2 categorii (numai subalternii
). Și o fac din simplul motiv că ceea ce se potrivește unora, nu li se potrivește altora. Testat în practică: funcționează 99%!
o mica observatie re la primul para: pe noi aici ne invata ca a fi manager nu inseamna numaidecat a fi lider si invers. adica nu poti fi lider “conform regulamentului”
; asta nu inseamna ca eu pun la indoiala faptul ca tu ai fost si manager si lider in acelasi timp! e doar o chestie de exprimare.
dar mai dsicutam dupa ce iau cursul lui Heifetz “Leadership on the Line”
Interesant articol. Tipa eu sunt Greier
@maya
De acord. Dar e posibil ca managerul să fie și lider. Ceea ce am încercat să zic prin „lider conform regulamentului” este că în orice grup există un lider formal (de jure) și unul neformal (de facto). Background sociologic.
Deci, uneori se întâmplă ca managerul și liderul să fie aceiași persoană (modestia mă împiedică să zic că a fost cazul meu
); uneori – nu.
@Analize False
Observ că mai toți care au comentat se regăsesc în Greieri (cu excepția lui Vitalie care se regăsește în ambii
) și mă întreb oare de ce Greierul are flerul ăsta de cool. La urma urmelor, Furnica este personajul pozitiv la un serviciu și factorul de stabilitate într-o afacere! Tre’ de gândit…
@Sorin Hadârcă
Cam de mult timp stiam eu ca am asa tip de caracter. Dar nu aveam o denumire precisa. In general imi place sa dau idei, dar nu-mi place sa le realizez.
@Analize False
Ce să zic. +1
@Sorin
Ma simt citeodata greier citeodata furnica, asa ca mai degraba sunt hameleon si ma adaptez la situatie si cerinte.
Si sefa ma abordeaza diferit, inainte mi se zicea ce si cum sa fac, adica eram un fel de furnica, desi imi manifestam si calitatile de greier, ultima vreme am foarte multa libertate in actiune si nu am atita control din partea sefei si asta ma mira, dar parca am devenit si mai productiva.
ps: no problem sa ma tutuiesti.
Mi-a placut
si ai descris haziul.
Eu sunt 100% greier
Super talk, legat de ceea ce se discuta in articolul scris de Sorin, recomand la toti.
“Dan Pink on the surprising science of motivation”
http://www.ted.com/talks/dan_pink_on_motivation.html
@Analize False
Mersi pentru referinţă. Foarte interesant, indeed. Poate fi urmărit şi aici.